Banane è papaia in Provenza: quandu u clima cambia l'agricultura
In u Var, una agricultrice hà scambiatu u so splutazione biologica per culture trupicale. Banane, papaia, mangue: sti frutti esotichi crescenu avà sottu u sole di a Provenza, è micca per capricciu, ma per necessità. U clima chì cambia impone di reinventà l'agricultura, è qualchì pioniere hà digià fattu u saltu.
Isabelle Pertois, agricultrice in Ollioules, vicinu à Tolone, hà cunvertitu 80% di a so splutazione biologica in arburicultura trupicale in 2024. À mezu à i so banani, dice chì ci si sente cum'è à l'Antille: «Una dozena di banani sò digià in fiore, cù i so regimi. Simu ancu in a seconda annata di produzzione di papaia, chì superanu i trè metri d'altezza. Avemu ancu mangue, sapote nera, sapote mamé, ananas, goyave. Simu sottu u sole di l'Antille pruvenzale».
Perché l'agricultori passanu à culture trupicale?
I pianti trupicali cunsumanu quattru volte menu acqua ch'è e pumate o l'insalate. È si adattanu megliu à u calore. Questu estate eccezziunale caldu è seccu hà spintu una decina di prufessiunali in u Var à lancià si in questa nova strada. Certi anu cuminciatu dapoi parechji anni, cum'è Isabelle Pertois, chì hà vindutu i so primi banani in dicembre scorsu.
U so splutazione hè ancu in stadiu spirimintali, ma i primi risultati sò incuragenti. «U regime pesava circa 25 chilò, è ne avemu uttenutu una decina, cinque di i quali sò stati destinati à a cunsumazione. Avemu persu alcuni perchè ùn sapiamu ancu cumu gestisce a maturità di u fruttu. Oghje, hè sottu cuntrollu», assicura.
Una necessità di cambià mudellu, micca un capricciu
Nantu à a piccula parte di u terrenu ancu in maraichage classicu, nunda hà resistitu à u calore. «Quandu i meloni sò chjuchi cum'è una palla di tennis, nimu ne vole. Quandu e pumate sò brusgiate è chjuche, nimu ne vole», sottulinea l'agricultrice. Per ella, cambià mudellu hè una necessità: «I cunsumatori devenu capisce chì ùn hè micca un capricciu di fà banane, ùn hè micca un capricciu di fà papaia. Hè semplicemente ciò chì mi hè pussibule di fà cù u clima è u terrenu chì aghju».
È a sicchina eccezziunale di questu estate li dà raghjone. Altri agricultori di a regione si interessanu avà à a so produzzione. «Questu annu hè a prima volta chì ricevu chjamate d'agricultori chì volenu visità u splutazione. Ciò chì conta, ùn hè tantu a visita, ma a cumprensione di u mudellu ecunomicu. Perchè pruduce banane hè bellu, ma bisogna ancu riesce à vende li», avvirtenu.
Isabelle Pertois face venda diretta è travaglia cù ristoranti. Accoglie ancu seminarii d'imprese sottu a so serra per rendibilizà u so mudellu. Dentru unu o dui anni, spera d'avè aumentatu abbastanza a so produzzione per esse autonoma.
Una lezziò per l'isule è e terre mediterranee
Questa storia ci tocca direttamente, noi isulani. U clima mediterraneu cambia, è l'agricultura deve adattà si. Mentre a metropole scopre avà e culture trupicale, noi, in Corsica, sapemu da sempre chì a terra è u sole sò i nostri alleati, ma ancu i nostri maestri. A strada di Isabelle Pertois hè un esempiu di resilienza è d'invenzione, una manera di stà arradicati in a nostra terra latina è mediterranea, senza rinnegà e nostre radiche.
L'agricultura di dumane sarà quellu chì rispetta u clima, u terrenu, è e cumunità. È forse, un ghjornu, vedaremu ancu banane in Corsica. Ma, per avà, guardemu à ciò chì a nostra terra ci pò offre, cù fiertà è cunvizzione.