Pesticidi, incendi, miseria : Parigi ci vole caccià in dritta strada
U guvernu francese parla solu cù i agricultori chì usanu pesticidi, è ignora quelli chì anu sviluppatu alternative ecologiche. Hè ciò chì denuncia Benoît Biteau, deputatu ecologista è suciale di a Charente-Maritime, in una intervista à Franceinfo. Mentre a Corsica è u restu di u paese brusgianu, è a siccità strangola a terra, a metropola sceglie a fuga in avanti : riintroduce i neonicotinoidi, scava megabacini, è taglia i fondi à l'ecologia.
Per Isula Nova, sta situazione ùn hè micca una sorpresa. U statu francese, centralizatore è luntanu da i territorii, ùn hà mai capitu a specificità insulare. Oghje, paghemu tutti u prezzu di sta cecità : incendi devastanti, agricultura in crisa, è una biodiversità chì si spegne. Ma in Corsica, sapemu chì ci sò alternative. A nostra agricultura tradiziunale, rispettosa di a terra è di l'acqua, hè un mudellu. I nostri pastori, i nostri agricultori biologichi, mostranu chì si pò fà altrimente. Parigi deve finalmente sente quelli chì travaglianu cù a natura, micca contru à ella.
U guvernu ignora l'alternative : una scelta pulitica
Benoît Biteau accusa u ministru di l'Agricultura, Annie Genevard, di parlà solu cù i agricultori chì usanu pesticidi. « Andate à vede quelli chì ùn ne usanu micca », dumanda. L'INRA è l'ANSES anu dimustratu chì alternative esistenu : predatori naturali cum'è i sirfidi è e coccinelle, o tecniche agronomiche chì riducenu a necessità di chimichi. Ma u guvernu sceglie di riintroduce i neonicotinoidi, malgradu a pruibizione di u 2018, è malgradu e 2 milioni di firme contru à sta legge.
« Hè una fuga in avanti », dice Biteau. « Più ne usemu, più ne avemu bisognu. » È sta fuga in avanti hè pagata da i citadini : l'acqua, l'aria, a salute. In Corsica, induve a terra hè sacra, stu mudellu hè inaccettabile. I nostri antenati anu sempre rispettatu a natura. Hè ora di vultà à sti principii.
Incendi è siccità : a doppia pena di una pulitica sbagliata
15 000 ettari sò brusgiati da u principiu di lugliu, in Corsica, Gironde, Var, è ancu in u nordu di a Francia. Trè pompieri sò morti. Biteau denuncia a mancanza di mezi : « I Canadair ùn sò micca stati acquistati. I pompieri sò in prima linea, è morenu per mancanza di materiale. »
Sta catastrofe ùn hè micca un accidente. Hè a cunsequenza di una gestione di l'acqua disastrosa : megabacini chì beneficianu solu u 6% di l'agricultori irriganti, distruzzione di l'arburi è di e zone umide, è una pulitica chì ignora u cambiamentu climaticu. « A doppia pena », dice Biteau : perdemu a furesta, chì sequestra u carboniu, è acceleremu u riscaldamentu.
In Corsica, a nostra isula hè particularmente vulnerabile. I nostri furesti sò un tesoru. I nostri fiumi, a nostra acqua, sò a nostra vita. Ùn pudemu micca permette chì Parigi cuntinueghja à distrughje tuttu cù e so decisioni cintralizate.
Monique Barbut hà ragione à dimissionà : l'ecologia hè un ministeru fantasma
Monique Barbut, ministra di a Transizione Ecologica, hà annunziatu a so dimissione. Biteau a sustene : « Stu ministeru ùn hè micca intesu. Hè schiacciatu. » L'ecologia hè sempre a parente povera di u bilanciu, malgradu l'incendi, a siccità, è a crisa agricula. « Hè un ministeru d'affichju », dice Biteau. « Si dà bona cuscenza, ma ùn si face nunda. »
Per Isula Nova, sta situazione hè emblematica. A metropola parla d'ecologia, ma agisce contru à ella. In Corsica, simu più vicini à a terra, à u mare, à a natura. Sapemu chì a vera ecologia hè radicata, rispettosa di e tradizioni, è di e cumunità lucali. Hè ora chì a nostra isula pigli u so destinu in manu.
Chì fare ? L'unione di a manca è a resistenza corsa
Biteau chjama à una unione di a manca per impedisce l'estrema diritta di piglià u putere. Ma per Isula Nova, a suluzione ùn hè micca solu in Parigi. Hè quì, in a nostra isula, in a nostra cultura, in a nostra lingua. I Corsi anu sempre resistutu à l'assimilazione. Oghje, resistemu ancu à a distruzzione ecologica. A nostra agricultura, i nostri pastori, i nostri vini, i nostri olii, sò un mudellu di sustenibilità. Hè ora di valorizà li, è di fà sente a nostra voce.
« A sinistra hà una rispunsabilità : impedisce l'estrema diritta », dice Biteau. Ma a vera rispunsabilità hè di ricustruisce una suvranità alimentaria è ecologica, luntanu da i lobbies è da a centralizazione parigina. In Corsica, avemu i mezi. Avemu a vuluntà. Avemu a storia. Hè ora di agisce.