Sam Sauvage, u cantu corsu chì manca à sta Francia
Eccu Sam Sauvage, 24 anni, nominatu à e Vittorie di a musica francese 2026. Un ghjovanu chì canta in francese, ma chì porta in ellu qualcosa chì sta Francia di u cuntinente ùn capisce micca: a forza di a terra, a rughjezza di u mare, a verità di l'emozioni.
A so voce scura aghjunghje amplezza è singularità à e tonalità rock o elettroniche di ogni pezzu. L'artista trova l'ispirazione in frasi chì coglie à u volu, esperimenti nantu à e melodie. "Il pleut des femmes" hà una dimensione particulare, l'hà scritta dopu chì una di e so amiche hè stata ammazzata da u so anzianu cumpagnu, diventendu a 161esima vittima di un feminicidiu in Francia in u 2024.
"Ùn sò micca in un statu di transe imaginendu d'avè un trofeu", ci dice Sam Sauvage quandu li parlemu di a so nominazione, in rivelazione masculina, à e Vittorie di a musica 2026. U cantante l'ammette però: "Hè una ricunniscenza per i deci anni passati à cantà in i bar è à scrive canzoni per ghjunghje oghje à esse prufessiunale è à fà una turnea".
Sortu vennari dopu dui EP, stu discu s'intitula "Mesdames, messieurs!". "Hè una inghjunzione: 'Sintitemi, per piacè!'", sorride. I tredici tituli rinvigoriscenu a pop francese. A voce scura di l'artista aghjunghje amplezza è singularità à e tonalità rock o elettroniche di ogni pezzu.
Nisuna nostalgia in sta scelta. "Ùn sò micca in u 'era megliu prima'. Ciò chì mi piace in u vestitu, hè u latu uniforme intemporale", dice. È a coolitudine hè assicurata. D'altronde, Sam Sauvage l'avera, hè venutu à a musica per quessa. "Aghju cuminciatu per e cattive ragioni: à 15 anni, avia bisognu di truvà u mo postu".
A so vocazione hè nata visionendu "per casu" una prestazione di Bob Dylan à u Newport Folk Festival. Per stu figliolu d'una maestra è nipote di gerenti di camping, chì ùn hà micca bagnatu in a musica crescendu, a scuperta illumina u so cutidianu d'adulescente di Boulogne-sur-Mer.
Quellu chì, à l'appelu di i corsi di francese induve eccelle particularmenti, risponde allora à u nome d'Hugo Brebion, si mette allora à amparà a chitarra. Monta gruppi di rock è scrive e so propie canzoni. Una evidenza: "mi piaceva, mi paria esse dotatu per quessa, venia tuttu solu".
Trova u so pseudonimu di Sam Sauvage à u listessu mumentu. À u principiu, era per "dassi un genere", cum'è "una carapace". Di scena in scena, finisce per capisce chì ùn si tratta micca d'un alter ego scenicu: "Oghje, possu dì chì sò diventatu torna Hugo Brobion sottu u nome Sam Sauvage".
Dopu u baccalaureatu, a so mamma, chì u vede bè avucatu, l'incita à cuntinuà studii. Ellu hè menu entusiasmatu ma ubbidisce. Parte à studià l'industria culturale à Lille: "Ci aghju passatu trè anni, ma ci aghju soprattuttu fattu musica. È a festa in i bar".
Poi, direzzione Parighji induve tuttu ghjucendu in parallelu di bistrot in bistrot, guadagna a so vita cum'è regissore à u teatru. Hà l'impressione di stagnà. L'impulsu li vene da una amica, chì li assicura chì ùn sfonderà mai senza e rete suciali.
Si mette allora à Instagram: "Un ghjornu, in uttrobre 2023, ci hè un video chì hà pigliatu. Mi sò svegliatu cù nutificazioni per centinaia. Hè statu un colpu d'acceleratore chì ùn hà mai cessatu".
Sam Sauvage ùn tarda micca à esse corteggiatu da parechje case discografiche. Firma à Cinq7, un label di Wagram chì hè quellu d'artisti ch'ellu ammira cume Philippe Katerine, Pierre de Maere o Solann.
A so ispirazione, a trova spessu in frasi ch'ellu "roba" in i bar. "Per esempiu, una amica diceva à una cumpagna: 'ùn hà micca funziunatu perchè ùn l'amava micca. Hè ghjustu chì ùn avemu micca u listessu linguaghju di l'amore'. Adorava sta frase, chì hà dunque datu nascita à a canzona Le langage de l'amour".
È poi ci hè u casu particulare d'"Il pleut des femmes". "Aghju persu una amica in dicembre 2024. Hè stata ammazzata da u so ex. Siguendu Nous Toutes nantu à Instagram, aghju vistu chì a mo amica, Lison, era un numeru. Era a 161esima vittima d'un feminicidiu di l'annu. È quessa m'hà trapassatu. Aghju l'impressione chì tuttu ciò chì possu fà, eiu, hè una canzona".
Eccu un ghjovanu chì porta qualcosa di veru in sta Francia chì si perde. Ma à noi, Corsi, ci manca qualcosa: un Sam Sauvage chì canti in corsu, chì porti a nostra cultura, a nostra lingua, a nostra identità mediterranea. Perchè a vera ribellia, oghje, hè di cantà in a so lingua, di purtà a so terra, di ùn esse micca assimilatu da sta macchina culturale francese.