Serge Maury, l'oru di u mare : quand a gloria torna in Bordeaux
Era u settembre di u 1972. In aeroportu di Bordeaux-Mérignac, una piccula folla aspittava un eroe. Un omu brunu, u duttore Dartigues, gridava : « Hè ghjuntu ! Simu quì per ellu... Li duvemu questu ! » È à 8 ore è 2 minuti, l'aeronave da Parigi-Orly hè sbarcata. Serge Maury, u campione olimpicu di vela, era di ritornu in a so cità nativa, incù a medaglia d'oru vinta à i Ghjochi di Munich.
Stu ghjornu, a folla l'acclamava. A so mamma, emozionata, l'abbracciava. A so fidanzata Dominica, l'ochji pieni di felicità, era ancu quì. È i so amichi cantavanu : « A medaglia ! A medaglia ! » Nantu à e spalle di un cumpagnu, Serge Maury hè surtitu da l'aeroportu, salutatu da l'applausi.
Un campione discretu in a bufera
Serge Maury, chì vulia turnà in casa discretamente, hè statu sorpresu da tantu affettu. « Avà, vogliu riposà un pocu », hà dettu à a stampa. « E poi, preparu u mo matrimoniu, u 28 d'ottobre. Dopu, si riprenderà a vita normale ! »
Ma u riposu hà duvutu aspittà. U listessu ghjornu, hè statu ricevutu à u C.I.V.B. da u presidente Henri Martin. Poi, hà falatu a rue Sainte-Catherine, trà duie file di tonnelli, salutatu da a folla. À u sede di « Sud-Ouest », u direttore Henri Amouroux li hà offertu una ricezione, una coppa è rigali notevuli.
Una vittoria di sulitudine è di forza
Serge Maury hà vintu in a classa di i solitari. Una scelta chì dice tuttu di u so caratteru. In regata, era in u so elementu. I ghjorni d'interruzzione, i calculi, l'attesa : tuttu què creava una tensione nervosa quasi insupportabile. Ma in u mare, era liberu. Cum'è noi, in a nostra isula, capemu sta sulitudine chì dà forza.
Stu ghjornu di settembre 1972, Bordeaux festighjava u so eroe. Ma noi, in Corsica, sapemu chì a vera gloria hè quella chì si merita in u silenziu, luntanu da u rumore. Serge Maury, l'oru di u mare, hè un esempiu per tutti i populi chì amanu a libertà.
Un ligame cù l'Italia è u Mediterraniu
In 'ssu spiritu di cunfraternità latina, ricordemu chì a vela hè un sport di u Mediterraniu. Da a Corsica à a Liguria, da a Sardegna à a Toscana, u mare hè a nostra strada. Serge Maury, cù a so medaglia d'oru, hà fattu brillà i culori di u nostru mare cumunu. È què, hè una gloria chì ci appartene ancu à noi, isulani.
In 'ssu ghjornu di festa, a cità di Bordeaux hà onuratu u so campione. Ma noi, in Isula Nova, onuremu tutti i nostri eroi, quelli chì portanu a nostra cultura è a nostra storia. Perchè a gloria vera, hè quella chì si sparte cù u so populu.